Bacău O Minunăție de Revoluție

Fragment preluat din Cartea :

" Teroriștii printre NOI 

 Adevărul despre ucigaşii Revoluţiei" 

de Grigore Cartianu , Cristian DELCEA - Mihai VOINEA - Andrei CRACIUN "
 Editura Adevarul holding 2011

Bacău O Minunăție de Revoluție 

     În urbea moldava nu s-au înregistrat morţi. A fost mai mult, asa, voie buna. Bacăuanii n-au fost prea hotărâți împotriva regimului. Au ieșit pe străzi abia după fuga lui Ceaușescu, dar măcar au rămas cu capul pe umeri și n-au căzut, ca alții, în pasa diversiunilor.

    Era vreme frumoasa la Bacău în 22 decembrie 1989, dar lumea nu se încumeta sa iasă în strada, ci stătea cu urechile ciulite la veștile care veneau dinspre București. Primii care s-au îndreptat spre Județeana de Partid au fost câțiva actori și mașiniști de la Teatrul Bacovia, care pană atunci își făcuseră curaj la restaurantul "Bistrița".

     Aceștia n-au îndrăznit sa forțeze intrarea în clădire pană ce nu au început să-și dacă apariția coloanele de muncitori dinspre zona industriala. 

    "Lucram la Uzina de Avioane Bacău, eram schimbul 2 și la un moment dat, un vecin de-al meu mi-a strigat să deschid repede televizorul. Am deschis și l-am văzut pe Dinescu cum anunța ca a fugit Ceaușescu. Am plecat direct la uzina, m-am alăturat colegilor și ne-am îndreptat spre centru Bacăului. La un moment dar am intrat în Consiliu și ne-am dus în biroul la primul-secretar Tănase. Era speriat, i-am zis ca s-a terminat cu ei și o sa fie ceva nou. N-a opus niciun fel de rezistentă", povestește revoluționarul Constantin Țugui.

Activistul Hrebenciuc, chemat de acasă

   Cei care au pătruns în Județeana de Partid pe 22 decembrie s-au constituit într-un organ provizoriu de conducere, avându-l în frunte pe actorul Geo Popa. Revoluționarii si-au dat seama însă, în scurt timp, ca nu sunt capabili sa tine în mâini fraiele județului. Multi dintre ei s-au dat  singuri la o parte pentru a le face loc activiștilor din regimul care teoretic stătea să cadă. 

    Un exemplu este cel  al lui Viorel Hrebenciuc, unul dintre cei mai importanți oameni politici din Romania postrevoluționară.  Deși era membru în secția economica din Comitetul Județean al PCR, a fost chemat pentru a face parte din noul FSN Bacău. "Hrebenciuc cunoștea foarte bine economia Bacăului. Era nevoie de oameni cu experiență pentru asigurarea hranei populației și cineva l-a propus pe Hrebenciuc, pe care l-au chemat de acasă. A fost activ, ne-a ajutat, era foarte bun organizator. La momentul ala nu s-a gândit nimeni ca e din vechiul regim", spune revoluționarul Țugui.

   Dimpotrivă, Iordache Ciuperca, președintele singurei asociații de revoluționari din Bacău, este vehement: 

   " Revoluția a fost furata de echipa a doua a Partidului Comunist, al Bacău și în toată țară. Oamenii sistemului s-au chemat unii pe alții de acasă și au refăcut echipa imediat. Procurorul Dragu, care făcea parte din Comitetul Politic Executiv și anchetase revolta din 1987 de la Brașov, s-a băgat acolo sa ia funcție de conducere. Şi are și certificat de revoluționar. " 

Azi revoluționar, mâine patron 

   Fie ca făceau parte sau nu din vechiul sistem, revoluționarii din Bacău n-au dus-o rău deloc după 1990. Viorel Hrebenciuc a ajuns am mare la București, Dumitru Sechelariu și Corneliu Iacobov, prezenți și ei în balconul  revoluției băcăuane, au devenit mari oameni de afaceri, iar Sechelariu chiar primarul Bacăului.

   În anul 2011 existau 33 de revoluționari cu certificat în județul Bacău, conform unui tabel nominal pus la dispoziție de asociația din oraș. În tabel sunt menționate și profesiile pe care aceștia le aveau în 1989, dar și cele din 2011. La doua decenii și ceva de la Revoluție, zece din ei ( adică 30 %) aveau "meseria" de patron, chiar dacă schimbarea i-a prins electricieni, ospătari sau lăcătuși. 

  Însuși Iordache Ciuperca, președintele asociației, derulează mai multe afaceri împreună cu fiul sau, care s-a ocupat inclusiv cu comercializarea de plante etnobotanice. 

  "Etnobotanice înseamnă orice planta care vine în contact cu omu. Are și el un <<biznis>>, care e problema?" , explica Iordache Ciuperca. Ba, mai mult, fiu sau spune ca etnobotanicele sunt niște plante prietenoase: "Nu sunt asa rele, depinde de psihicul omului. Dacă ii dau o guma de mestecat lu' unu și ii zic ca e drog, sa vezi cum se strâmbă, spune ca s-a drogat".

   În decembrie 1989 ne plăcea sa spunem (și o mâzgăleam și pe ziduri):" De Crăciun ne-am luat rația de libertate". Acuma cu același spirit revoluționar, am dat-o pe etnobotanice.